Cortina rosie
Muncitorii descărcau în acel moment partea din faţă a ceea ce semăna cu un raft plin de cărţi. Curios, mă uit mai atent, apoi îmi dau seama că toate acele cărţi nu erau altceva decât un desen, care făcea parte probabil din scenografia unei piese de teatru. Îmi bag o ţigară în gură dar uit să o aprind, în timp ce muncitorii dispar unul câte unul din faţa mea. Îi urmăresc în timp ce în spatele meu aud sunetul unor paşi. Sunet de tocuri. Grăbesc pasul când, după colţ, zăresc unul din muncitori strecurându-se după o poartă. Cu mare repeziciune mă strecor şi eu, în timp ce alţi muncitori sprijineau cu grijă panoul de perete. Înaintez, iar ca să-mi întăresc curajul, îmi aprind în sfârşit ţigara. Sunetul de tocuri era din ce în ce mai aproape.